O poveste ...

A fost odată o problemă.
Nu era mare, dar nici mică. Era pur și simplu o întrebare care stătea pe gânduri:
„Cum pot rezolva asta?”

La început nu exista nici cod, nici desen. Doar un gând.
Din acel gând s-a născut algoritmul. Un plan liniștit, pus în ordine în minte: mai întâi fac asta, apoi verific, la final obțin rezultatul. Exact ca o rețetă pe care o știi pe de rost.

Ca să nu se piardă, gândul a fost scris.
Așa a apărut pseudocodul. Nu era încă limbaj de calculator, dar nici vorbire obișnuită. Era un limbaj prietenos, clar, care spunea povestea pașilor pe înțelesul tuturor.

Pentru că oamenilor le place să vadă lucrurile, povestea a fost apoi desenată.
S-a născut schema logică. Pașii au devenit forme, întrebările au devenit romburi, iar săgețile au arătat drumul corect. Dintr-o privire se vedea ce urmează și unde se poate ajunge.

Când totul a fost limpede, a venit momentul adevărului: programul.
Pseudocodul a fost tradus cu grijă, rând cu rând, într-un limbaj pe care calculatorul îl înțelege. Aici nu mai mergea „aproape bine” — fiecare detaliu conta.

Programul a fost rulat, verificat, corectat.
Când ceva nu funcționa, nimeni nu se supăra: povestea se întorcea puțin înapoi, până când totul devenea clar din nou.

La final, problema nu mai era o întrebare.
Era o soluție care funcționa.
Gândită, explicată, desenată și scrisă.

Așa începe și așa se termină povestea fiecărui program.